Manastirea Cozia se afla in nordul statiunii balneo climaterice Calimanesti-Caciulata, din judetul Valcea, poarta hramul Sfanta Treime, a fost ctitorita de catre Voievodul Mircea Cel Batran, dateaza din anul 1388 si este o manastire de calugari. Locul linistit, plin de frumusetea revarasta a naturii, a fost ales de catre voievod, la sfatul duhovnicului Nicodim, pentru constructia asezamantului bisericesc ce avea sa fie mai tarziu necropola domneasca. Constructia a fost realizata in plan trilobat, folosindu-se piatra alba si ornamentatii bogate.
In timpul lui Mircea Cel Batran a fost ridicata biserica Mare impreuna cu grupul de chilii, cerdacul si camerele domnesti, urmand ca mai apoi fiul lui Radu Cel Mare, Radu Paisie, sa construiasca Bolnita. Paraclisul ce poarta hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost ridicat de catre ieromonahul Amfilohie, egumenul Coziei, in anul 1583, celalalt paraclis ce poarta hramul Duminica Tuturor Sfintilor, impreuna cu foisorul, fiind ridicat de catre Arhimandritului Ioan de la Hurezi.
Ansamblul manastiresc este alcatuit din Biserica Mare, Chiliile manastiresti, Clopotnita, Cimitirul, Muzeul, Bolnita, Paraclisul de sud-est si Paraclisul de nord-est. Biserica mare, a fost construita in stil bizantin, in plan treflat, aritectura si pictura reprezentand stilul brancovenesc, la inceput alcatuita din pronaos, naos si altar, adaugarea pridvorului facandu-se in anul 1707, iar catepeteasma distrusa a fost inlocuita in anul 1794 in timpul domniei lui Alexandru Moruzi.
Chiliile manastiresti constituiau adapostul monahilor intruneau aspectul unei mici cetati. Clopotnita din mijlocul cimitirului, construita in anul 1872 de catre Arhimandritul Agatanghel, ajuns staret pe atunci la manastire, a fost inlocuita cu cea din incinta manastirii. In cimitir se afla mormintele mai multor stareti, credinciosi dar si primului nascut al lui Carol al II-lea.
Fantana cu bazin de piatra din coltul sud-vestic al pridvorului, ce poarta in mijloc o cruce, servea nevoilor credinciosilor, iar cea din fata bisericii servea nevoilor manastiresti, in prezent fambele fantani manastiresti, fiind functionale. Bolnita manastireasca era de obicei folosita in diverse scopuri, incepand cu anul 1880 pana in anul 1920, aceasta constituind penitenciar, lagar, spital sau grajd pentru cai.
Pictura interioara a bisericii a fost realizata in anul 1391, fiind restaurata in anul 1517, odata cu fantana ce a purtat numele lui Neagoe Basarab, cel ce s-a ingrijit de aceasta. In anul 1707, pictura a fost din nou renovata, tot atunci Paharnicul Serban Cantacuzino, ridicand pridvorul bisericesc, grupul cerdacurilor si al chiliilor.
In pronaos se odihneste mormantul voievodului Mircea Cel Batran dar si al Teofanei, mama lui Mihai Viteazu, calugarita in urma mortii fiului ei. In incinta muzeului se pastreaza o serie de monede vechi, tiparituri si obiecte vechi si podoabe de cult. Incepand cu anul 1958, au luat amploare lucrarile de restaurare, ce au fost finalizate in anul 1970, consolidandu-se chiliile, cele doua paraclise, schimbandu-se acoperisul si introducandu-se incalzirea.