Manastirea Cocos se afla la poalele dealului Cocosului, in comuna Niculitel din judetul Tulcea. Aceasta praznuieste hramul Sfanta Treime, a fost ctitorita de catre arhimandritul Visarion Fagarasanu, impreuna cu ucenicii sai Gherontie si Isaia, dateaza din anul 1833 si este o manastire de calugari. Fumusetea, linistea si spiritualitatea locului, i-a atras pe cei trei calugari sa ridice aici o manastire.
Asezamantul bisericesc de lemn, construit din nuiele lipite cu pamant, de forma dreptungilulara, era lipsit de turle si clopot, asemeni legilor musulmane, ce au acceptat functionarea acesteia. Cu unele reparatii facute intre anii 1842 și 1846 acesta a functionat pana in jurul anului 1910, cand a fost in cele din urma demolata, in acelasi loc ridicandu-se noua manastire, constructia incepand trei ani mai tarziu, realizata conform planurilor arhitecturale ale lui Toma Dobrescu.
Constructia bisericii marii, a fost realizata sub conducerea arhimandritului Roman Sorescu, ajutat de Episcopul Nifon Nicolescu, fiind pictata in stil neo-bizantin de catre pictorul italian F. de Biasse. Perioada infloritoare ce avea sa o cunoasca manastirea, odata cu infiintarea atelierelor, mestesugaresti, s-a dovedit a fi una mai putin prielnica, chiar devastatoare, datorita ocupasiei bulgaro-germano-turca, in urma careia jafurile au luat amploare, saracind lacasul sfant de valorile monahale.
In anul 1918, cu ajutorul administratiei Romane, manastirea este supusa unor lucrari de restaurare, construindu-se grupul chiliilor manastiresti, lucrari care nu au cunoscut o mare intietate, distruse in urma incediului din 1946, impreuna cu clopotnita, acestea refacandu-se noua ani mai tarziu.
In anul 1971, a fost descoperita cupola unei cripte unde au fost gasite osemintele celor patru martiri: Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, conform arheologilor acestea datand din anii 303-304, in vremea marii persecutii condusa de Diocletian.