Manastirea Celic-Dere, se afla in comuna Frecatei, din judetul Tulcea, poarta hramul Adormirea Maicii Domnului, dateaza din anul 1835, a fost ctitorita de catre Athanasie Lisivencof (Lisifenco) si este o manastire de calugarite, ce a preluat numele turcesc al paraului, paraiasul de otel.
In jurul anului 1840, in urma aprobarii sultanului Abdul-Medgid (1839-1861) de la Constantinopol obtinuta intru ridicarea unei noi biserici, sase ani mai tarziu va fi construita Biserica praznuind hramul Maicii Domnului, odata cu paraclisul ce purtahramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavril. In 1845, manastirea Celic-Dere destinata calugarilor, urma sa functioneze precum manastire de maici. Acestea bucurandu-se de sprijinul ierarhilor Episcopiei Dunarii de Jos, asadar in anul 1901, episcopul Partenie Clinceni ridica marea biserica impreuna cu demisolul, folosit ca paraclis pe timp de iarna.
Realizata conform planurilor arhitecturalea lui Toma Dobrescu, constuctia bisericeasca a fost finalizata in anul 1916, iar sfintirea aceteia avand loc mai tarziu, in 1932, odata cu ultimele retusuri.Pictura din incinta lacasului sfant a fost zugravita de catre Gheorghe Eftimiu, iar monumentala catapeteasma, acoperita cu folie de aur, a fost realizata de catre Anghel Dima. Biserica este realizata in plan triconc, in stilul neoclasic modern, al traditiei postbizantine. Forma caracteristica este ces octagonala, biserica manastirii fiind dispusa cu mai multe ferestre poligonale cu ancadramente din piatra, acoperisul avand trei turle. Mai tarziu, Episcopul Nifon s-a ingrijit intru totul de aceasta, infiintand o scoala primara destinata adultilor, doua ateliere, unul de pictura religioasa si unul de tesaturi si broderii.
In patrimoniul Manastirii Celic Dere sunt expuse o serie de icoane neasemuite, cea mai cunoscuta este icoana facatoare de minuni in care este reprezentat Domnul Isus, aflata in Biserica paraclis si careia i-a fost atribuit numele Icoana care se curata singura, impreuna cu cea in care este reprezentata Maica Domnului, imbracata cu argint si poleita cu aur, despre care se spune ca ar fi ramas neatinsa in urma a doua incendii, epitaful Mantuitorului, brodat in 1865, policandrul impreuna cu sfesnicele, etc.