Manastirea Bazias, se afla in satul cu acelasi nume din judetul Caras Severin, poarta hramul Schimbarea la Fata si este o manastire de calugari. Anul intemeierii nu este unul cert insa traditia locului face legatura cu primul arhiepiscop al sarbilor Sf. Sava, in secolul XVII-lea, despre care se povesteste ca s-ar fi oprit pe aceste meleguri in timp de vreme rea si a a strigat catre vantul napraznicm, de aici provenind numele asezarii si al manastirii.
Nefiind construit din piatra, asezamantul bisericesc, a fost incendiat in nenumarate randuri, insa de fiecare data reconstruit, astfel incat s-a pastrat si sub stapanirea otomana. Biserica manastirii a functionat de la bun inceput in confesiunea ortodoxa, in anul 1557 Patriarhia Sarba protejand ortodocsii pasalacului Timisoarei infiinteaza episcopatele de la Varset si Timisoara. Odata cu venirea la putere a familiei Bathory, de religie catolica, au inceput adevaratele presiuni de catolicizare a ortodocsilor.
Icoana facatoare de minuni, constand intr-o copie a faimoasei icoane de la Hilandar, ce o infatiseaza pe Fecioara Maria cu trei maini, aflta in partea de nord a zidului bisericesc, reprezenta una dintre cele mai ravnite icoane din acea vreme.
In anul 1805 este ridicat din piatra conacul manastirii Bazias, iar in jurul anului 1848, calugarii de la manastirea Zlatita, ce fusese incendiata, se refugieaza in incinta manastirii Bazias pana in anul 1860. Venirea acestora a fost de bun augur, in anul 1855, incepand lucrarile de restaurare asupra manastirii. Cinci ani mai tarziu, interiorul bisericii este pictat de catre pictorii Živko si Dimitrije Petrović din Zemun,(fiul acestuia) impreuna cu zugravul Moritz Brayer, la acea vreme biserica, functionand impreuna cu o scoala manastireasca.
Alte lucrari restauratoare, atat asupra bisericii cat si a conacului sunt realizate intre anii 1868-1872. In primul razboi mondial manastirea a avut mult de suferit, fiind tinta tunurilor amplasate pe vasele de razboi de pe Dunare, insa este reparata in anul 1936.
In perioada comunista insa aceasta este parasita, fapt ce dus la o deterioarare considerabila, o noua serie de lucrari restauratoare au inceput in anul 1980, conacul construindu-se din temelii, zidul imprejmuitor reparat, inlocuirea aporesiului bisericesc, dar si tencuiala, au dat o noua infatisare, manastirea redevenind functionala.