Manastirea Frasinei se afla in localitatea Muereasca din judetul Valcea, poarta hramul Adormirea Maicii Domnului, Biserica manastirii, praznuieste hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, iar schitul Sfintii Trei Ierarhi, a fost ctitorita de calugarii Ilarion si Stefan, dateaza din anul 1710 si este o manastire de calugari, cu confesiune ortodoxa.
In interiorul vechii biserici se pastreaza pictura din anul 1763, realizata de catre Teolog Zugravul impreuna cu al sau ucenic Enache, in tinda ramanand pictura anului 1848. Pictura bisericii manastirii a fost zugravita in stil academic, de catre Misu Pop din Brasov. In pronaos sunt reprezentate figurile mai multor pustinici alaturi de povete si rugaciuni, dar si portretul ctitorului Sfantul Calinic, alaturi de cel al mitropolitului vremii, Nifon.
In naos sunt reprezentate scene din viata sfintilor, Nasterea lui Isus, Invierea si Maica alaturi de ingeri. Biserica manastirii a fost construita cu o turla centrala servind drept sprijin arcadelor. Altarul se afla in absida centrala, pridvorul este specific stilului brancovenesc, este lipit de biserica, aici aflandu-se pictura hramului bisericii, ce reprezinta Adormirea Maicii Domnului. Pronaosul este simplu, lipsit de ornamente, fiind incadrate aici doar doua ferestre mari. Naosul este incapator, dispune si el de doua mari ferestre, deasupra aflandu-se turla.
La inceput constructia a reprezentat-o un mic asezamant bisericesc din lemn, in anul 1763, luandu-i locul biseica din zid, ridicata de familia Lovipali ce a continuat sa vegheze in cimitirul calugarilor. Dupa razboiul turcilor cu nemtii, in jurul anului 1787, schitul a fost parasit de calugari si lasat in paragina pana in anul 1845, cand calugarul Acachie vine de la Minastirea Cernica si incepe restaurarea schitului si refacerea grupului de chilii.
Dupa venirea Episcopului Ramnicului, Sf. Calinic, lucrarile bisericii mari, incep in anul 1860, si aveau sa fie finalizate trei ani mai tarziu. Ajutorul acestuia si ingrijirea temeinica oferita lacasului sfant, a facut ca viata monahala sa prospere, in acelasi timp construindu-se si grupul de chilii. Dupa incetarea din viata a Sfantului Calinic, in anul 1868, manastirea incepe sa aibe de suferit, viata monahala reducandu-se mult.
In anul 1888, odata cu venirea Episcopului Gherasim Safirim Fostul arhimandrit de scaun al Episcopiei Rimnicului, apoi Episcop de Roman, incep constructiile ce ramasesera neterminate din partea de sud si est a bisericii, din vremea Sfantului Calinic, tot atunci incepe constructia paraclisului, ce avea sa poarte hramul Sfintii Trei Ierarhi. Prin credinta si ajutorul material cu care a contribuit, episcopul Gherasim Safirim, a restaurat cladirile si anexele ce fusesera construite mai inainte de catre calugari.
Amenintarea secularizarii din anul 1889, cuprinde manastirea, care va ramane nesecularizata in urma interventiei staretului Porfirie Bucurescu, ce trimite scrisoare intru aparare, ministrului cultelor. Drept urmare dupa anul 1922, manastirea va cunoste o perioada infloritoare, viata monahala incepand sa creasca, odata cu suprafata cultivabila si numarul atelierelor mestesugaresti.